Biserica „Sfinții Arhangheli” din satul Horea, județul Alba, este unul dintre cele mai valoroase repere istorice, spirituale și arhitecturale ale comunității. Lăcașul de cult se află în centrul localității, în vechea vatră a satului Arada, la întâlnirea a două cursuri de apă: Valea Albacului și Valea Arăzii.
De la vechea Arada la biserica de zid
Actuala biserică de zid a fost construită între anii 1842 și 1847, prin munca și contribuția locuitorilor din zonă. Edificiul a fost ridicat din piatră de râu și cărămidă, materialele și tehnicile folosite reflectând atât resursele locale, cât și priceperea unei comunități obișnuite cu prelucrarea lemnului și cu ridicarea construcțiilor trainice.
Înaintea acestei biserici de zid, documentele vechi menționează existența unei biserici de lemn la Arada. Conscripția din anul 1750, precum și cea întocmită de generalul Bucov, arată că vechiul lăcaș se afla mai sus de confluența Văii Arăzii cu Valea Albacului, în apropierea unor brazi. Ținând cont de tradiția creștină potrivit căreia cimitirul era așezat aproape de biserică, se poate deduce că vechea biserică de lemn se afla în apropierea actualei biserici de zid, pe versantul stâng al Văii Albacului.
Numele vechi al localității, Arada, are legătură cu termenul latin aridus, care înseamnă „uscat” sau „sărac”. Denumirea trimite la transformările vechiului peisaj local, în care incendierea pădurilor pentru obținerea de terenuri arabile, pășuni sau fânețe a dus, în timp, la degradarea solului. Numele Arada s-a păstrat până în anul 1968, când localitatea a primit denumirea actuală, Horea.
Inaugurarea bisericii, la finalizarea lucrărilor din anul 1847, a fost un eveniment important pentru întreaga zonă. La acest moment au participat numeroși localnici, preoți din împrejurimi, precum și primari. În memoria comunității s-a păstrat și informația că la inaugurare ar fi fost prezent tânărul avocat Avram Iancu, pe atunci practicant cancelist la Tabla Regească din Târgu Mureș.
Intervenții, protecție și conservare
De-a lungul timpului, biserica a trecut prin mai multe intervenții. La începutul secolului XX, învelitoarea inițială din șindrilă a fost înlocuită cu eternit de producție austriacă. În anul 1933 au fost realizate lucrări de reabilitare a pereților și a turnului, iar acoperișul turnului a fost înlocuit cu tablă zincată. În anul 1948 au fost efectuate lucrări de întreținere în zona altarului, folosindu-se șape din ciment și mortare din var-ciment. În 1975 au fost executate lucrări de întreținere, inclusiv zugrăveli la interior și exterior.
Așezarea bisericii în apropierea celor două văi a impus, în timp, măsuri de protecție. În anul 1938, spre Valea Arăzii, a fost construit un dig de piatră pentru apărarea bisericii împotriva inundațiilor. După anul 1989, digul a fost consolidat și prelungit prin grija edilului Corneliu Olar.
Biserica este strâns legată de memoria lui Horea și de istoria Munților Apuseni. În anul 1934, la 150 de ani de la răscoala lui Horea, în apropierea bisericii, spre răsărit, a fost ridicat un monument de tip obelisc cu cruce. Un monument asemănător a fost ridicat și în satul Fericet, aparținător comunei Horea, acesta fiind inclus în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI AB-III-m-B-00412. Tot pe Culmea Fericetului se află alte două repere dedicate memoriei lui Horea: o casă memorială amenajată ca expoziție etnografică și frasinul lui Horea. În centrul localității, aproape de biserică, se află și bustul lui Horea, monument de for public ridicat în anul 1982.
Particularități arhitecturale
Din punct de vedere arhitectural, Biserica „Sfinții Arhangheli” are o formă simplă, de tip biserică-sală, cu navă dreptunghiulară și o singură absidă, cea a altarului. Altarul este semicircular atât la interior, cât și la exterior, o soluție rar întâlnită în Transilvania. Această particularitate situează biserica printre puținele edificii ecleziastice cu un astfel de altar. În studiul istorico-arhitectural sunt menționate analogii cu planimetrii de tradiție bizantină, precum biserica superioară din Bačkovo și biserica „Sfântul Dumitru” din Tîrnovo.
O caracteristică importantă a bisericii este îmbinarea dintre tehnicile specifice construcțiilor de zid și soluțiile inspirate din arhitectura bisericilor de lemn. Pereții groși, tâmplaria de zid a iconostasului, arcul care separă naosul de pronaos și bolta semicilindrică din lemn arată această legătură între tradiția locală a construcțiilor din lemn și monumentalitatea arhitecturii de zid.
Turnul bisericii este zvelt, impunător și are trăsături baroce. Acestea se observă în forma ferestrelor, în golurile de tip oculus, în foișorul cu parapet și în elementele numite abat-son, folosite pentru dirijarea sunetului clopotelor spre sol. Prezența acestor elemente reprezintă o raritate pentru bisericile din zonă. În memoria locală s-a păstrat informația că aliajul clopotelor ar fi fost un bronz înnobilat cu argint. Astăzi, clopotele mari se află în turnul principal al bisericii noi, iar clopotul mic a fost dat bisericii din satul Pătrușești, comuna Horea.
Tradiția locală păstrează și o informație valoroasă despre fundația bisericii: aceasta ar fi fost așezată pe trunchiuri de brad, peste care s-a ridicat fundația din piatră spartă și pământ argilos. Soluția a fost aleasă deoarece terenul se află în apropierea celor două văi și era influențat de albiile acestora. Zidăria bisericii alternează piatra brută cu cărămida, legate cu mortare de var și nisip, specifice tehnicilor de construcție tradiționale.
Starea de conservare a bisericii reflectă atât rezistența construcției, cât și efectele trecerii timpului. Studiul istoric arată că degradările majore se regăsesc mai ales la partea superioară a zidăriei, la cornișă, la șarpantă și la bolta semicilindrică din lemn, fiind provocate de infiltrații de apă meteorică, manifestate pe termen lung. În schimb, turnul prezintă o stare bună de conservare, datorită păstrării în condiții mai bune a învelitorii, care a protejat structura coifului, scările și platformele interioare din lemn.
Memorie locală și valoare de monument istoric
Valoarea bisericii nu este doar arhitecturală, ci și istorică și memorială. De acest lăcaș se leagă memoria răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, precum și amintirea revoluției din Munții Apuseni condusă de Avram Iancu. Biserica, monumentul dedicat lui Horea și celelalte repere din apropiere oferă localității o identitate distinctă și pot forma un nucleu cultural, arhitectural și memorialistic important pentru comunitate.
În urma evaluării valorii sale istorice și arhitecturale, Biserica „Sfinții Arhangheli” din Horea a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice ca monument de importanță deosebită. Grupa de clasare a fost schimbată din B în A, iar categoria după natura obiectivului din II în IV, codul LMI devenind AB-IV-m-A-21040.
Astfel, Biserica „Sfinții Arhangheli” rămâne un loc în care credința, istoria locală, memoria lui Horea și arhitectura tradițională se întâlnesc într-un reper esențial pentru identitatea comunei Horea.